Sâmbăta care tocmai a trecut ne-a găsit la Putna, alături de niște oameni frumoși și inimoși, într-o poveste de altădată. Un francez, Pascal Garnier, îndrăgostit
de Bucovina, de arta țărănească, de obiceiurile și tradițiile noastre a pus umărul serios la salvarea Casei Aionițoaie. Povestea casei este una grozavă și vă invităm să aflați mai multe detalii despre ea la Clacă în BucovinaAsemeni unei serii de romane mult așteptate, ultimul volum a fost publicat sâmbătă.
El spune povestea clăcii lutuirii casei. Dacă volumele anterioare ne-au dus pe drumul salvării și reasamblării căsuței în noua locație, ultima parte vorbește despre o metodă dată uitării în ultima vreme, despre un spirit comunitar, despre apartenență și ajutor oferit benevol și mai ales de munca în echipă.Clăcile erau în trecut forma de colaborare
și ajutor reciproc pentru a realiza ceva însemnat, un lucru pe care gospodarul nu-l putea face singur, ci doar cu ajutorul celorlalți. Însă mai mult decât munca depusă, era un moment de conexiune cu ceilalți, de împărtășire a ideilor, de transmitere și de deprindere a metodelor de lucru, de povești de altădată,
de la alte clăci și din alte vremuri. Așa a fost și claca aceasta, și novici, și experți, au transmis sau au deprins secretele lutuirii unei case. Încă din timpul săptămânii trecute gazdele au pregătit materia primă, respectiv lut, paie și apă. Imediat ce lumea s-a adunat a și început lucrarea, fiecare ocupându-se de o părticică din întregul proces
. Mai întâi paiele au fost mărunțite cu ajutorul șâșcorniței, pentru ca mai apoi să ajungă în amestecul de lut cu apă pentru a fi omogenizat de către tălpi bine antrenate într-o atmosferă de muzică și voie bună. Amestecul astfel obținut a fost apoi transportat cu patașca în casă. Acolo așteptau cei care aplicau pasul final, lutul pe perete sau tavan, un pas care necesită anumite cunoștințe și tehnici, pentru a asigura că lutul chiar rămâne acolo unde este pus. Din fericire am avut parte de experți
care ne-au împărtășit din secretele lor și au asigurat calitatea finală a lucrării.Dar poveștile și tehnicile nu s-au limitat la pereți, ci au făcut parte din fiecare părticică a întregului proces. Așa am petrecut împreună o zi frumoasă, cu multe zâmbete, povești de acum și de altădată, ne-am bucurat de bunătățile pregătite de gospodine iscusite și de muzică bună într-un cadru minunat al Putnei lui Ștefan, al lui Pascal și alături de toți cei care iubesc tradițiile, respectă obiceiurile străvechi, sunt parte activă a comunității și găsesc timpul și energia pentru asemenea momente de poveste.Mulțumim organizatorilor și-i felicităm
pentru această acțiune frumoasă și pentru efortul de a salva această casă și mai ales această poveste minunată. E parte din noi, din fiecare, din identitatea, tradițiile și respectul nostru pentru munca și arta străbunilor noștri.
#ClacaBucovina#ComunitateImplicată#Tradiții#Putna